Herghelia Beclean

Herghelia Beclean – o frumoasa poveste cu cai

Creşterea cailor la Beclean îşi are originile oficiale în anul 1955, când se înfiinţează ca unitate de sine stătătoare, dependentă de Direcţia Creşterii Calului din Ministerul Agriculturii, Depozitul de Armăsari, denumit pe atunci Ferma de Elită de Armăsari de Montă Publică Beclean. Aceasta unitate avea ca obiective ameliorarea populaţiei de cabaline şi refacerea efectivelor din această zonă a Transilvaniei (regiunile Cluj şi Baia Mare), cu păstrarea permanentă a unui nucleu de valoare deosebită. La început efectivul cuprindea cai din rasele Lipiţan, Furioso North-Star, Nonius şi Ardenez.

În anul 1978 pe lângă Depozitul de Armăsari de Montă Publică ia fiinţă Herghelia Beclean, aparţinând de Centrul Republican pentru Creşterea şi Calificarea Cailor de Rasă Bucureşti. Noua structură organizatorică a fost amplasată la o distanţă de circa 800 de metri distanţă faţă de Depozitul de Armăsari. Cele două secţii funcţionează şi în prezent pe aceleaşi amplasamente, fiind legate între ele printr-un drum pietruit. La câţiva ani după înfiinţarea Hergheliei Beclean, specialiştii de aici încep migăloasa muncă de selecţie pentru formarea rasei Semigreu Românesc, varietatea de Transilvania.

Începând cu anul 1993, la Herghelia Beclean începe creşterea calului Lipiţan, printr-un transfer al unui nucleu de Lipiţan de culoare, provenit de la Herghelia Sâmbăta de Jos.

În final, schimbând mai multe titulaturi, de la Societatea Naţională de Cai de Rasă, herghelia a trecut, în anul 2002, sub administrarea R.N.P. Romsilva, calificarea şi clasificarea cailor, precum şi legislaţia de specialitate fiind realizată de către Autoritatea Hipică Naţională.

Una din cele mai mari probleme cu care s-a confruntat herghelia în perioada de după anul 1989 s-a datorat retrocedării terenurilor administrate către foştii proprietari, demers care s-a finalizat anul trecut şi în urma căruia unitatea a rămas cu o suprafaţă totală de 228 de hectare, din cele 661 hectare pe care le avea înainte. Treptat, toate problemele perioadei de tranziţie au fost depăşite, iar acum Herghelia Beclean priveşte spre viitor cu încredere şi speranţă.

Sediul hergheliei, unde se află şi birourile administrative, este în acelaşi timp o pensiune, care oferă posibilitate de cazare pentru 10 persoane, camere utilate şi mobilate complet, băi, sală de mese şi bucătărie. La dispoziţia turiştilor care doresc să poposească aici se află două camere cu trei paturi şi două camere cu două paturi, fiecare având baie proprie, frigider, televizor, trei din cele patru camere având şi balcon propriu, asigurând o panoramă frumoasă asupra împrejurimilor.

Semigreul Românesc (varietatea de Transilvania) este un cal de muncă şi tracţiune, robust şi rezistent, cu un temperament calm şi echilibrat. Este foarte bine adaptat la condiţiile din această parte a ţării, deoarece aici s-a desfăşurat formarea, selecţionarea, ameliorarea şi menţinerea rasei, proces în care Herghelia Beclean a avut şi are un rol hotărâtor şi în prezent, în primul rând prin armăsarii pepinieri şi iepele de reproducţie prezente în unitate. Tineretul cabalin din rasa Semigreu Românesc este compus din mânji pâna la trei ani. Armăsarii de montă publică sunt atât din rasa Semigreu Românesc cât şi din rasa Lipiţan, dintre care o parte se găsesc la Depozitul de Armăsari, iar restul sunt repartizaţi la staţiuni de montă, în judeţele Satu Mare, Maramureş, Sălaj, Bistriţa-Năsăud şi Cluj şi contribuie astfel la amelioarea populaţiei de cabaline din zonă.

Lipiţanul este un cal cu o mare tradiţie, răspândit în centrul Europei şi chiar şi în America de Nord, îndrăgit pentru caracterul său blând, docil, dar totuşi temperamental, agil, renumit pentru inteligenţa şi marea sa capacitate de învăţare. Rasa Lipiţan este formată din opt linii de sânge, împărţite de către Federaţia Internaţională a Lipiţanului (LIF) în şase linii clasice şi două linii mai noi, dar recunoscute ca fiind de valoare egală cu vele clasice. Liniile clasice ale rasei Lipiţan sunt: Pluto – fondată în 1765, Conversano – fondată în 1767, Neapolitano – fondată în 1790, Favory – fondată în 1779, Siglavy-Capriola – fondată în 1810, Maestoso – fondată în 1819. Cele două linii noi sunt Tulipan – formată în Croaţia, în jurul anului 1880 şi Incitato – linie formată în 1802, în Transilvania (păşunile din Târlilşua ale contelui Bethlen). Armăsarul fondator al liniei Incitato s-a născut pe aceste meleaguri şi chiar dacă el a fost apoi transferat la Mezőhegyes, linia s-a păstrat în permanenţă şi în zona noastră, prin descendenţii repatriaţi, iar evoluţia ei ulterioară a fost realizată aici prin următorii armăsari Incitato născuţi la Beclean.

La ora actuală, la Herghelia Beclean se regăsesc liniile Neapolitano, Siglavy-Capriola, Maestoso, Incitato, Conversano, Pluto şi Tulipan. În cadrul selecţionării acestor cai, se pune accent pe obţinerea mânjilor de culoare neagră, culoare apreciată şi destul de rară, însă la Incitato se păstrează culoarea vânătă (sură), caracteristică liniei. Caii lipiţeni suri se nasc cu o culoare închisă, uneori aproape neagră, apoi roba lor se deschide până aproape de alb la vârsta de circa 11 ani. Efectivul de Lipiţeni de la Beclean cuprinde armăsarii pepinieri, iepele de reproducţie, mânjii cu vârsta până la trei ani şi patru cai pentru sport şi agrement, care sunt dresaţi pentru a participa la concursuri de atelaje. Cu aceşti cai se lucrează de câţiva ani, iar în participarea la concursurile naţionale de atelaje s-au obţinut rezultate remarcabile.

Rezultatele de excepţie obţinute aici nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi existat oamenii care au condus, de-a lungul timpului, destinele Hergheliei Beclean cu o nemăsurată dragoste faţă de cai, un înalt profesionalism şi o dăruire totală. Directorii: ing. Mihail Pop, ing. Mircea Susa, ing. Mihai Pop, ing. Traian Lăpuşte şi medicii veterinari Zoltan Kerekes, Călin Morar, Mihai Chiş şi Eva Diugan şi-au dedicat toată cariera şi pasiunea calului Lipiţan şi Semigreului Românesc. Un omagiu, recunoştinţă şi un moment de pioasă aducere aminte pentru cel ce a fost doctorul Ion Covaci, medic veterinar şi om deosebit, iubitor de cai, ce şi-a închinat întreaga viaţă acestui nobil animal, fiind întodeauna un colaborator de nădejde al Hergheliei Beclean.

Herghelia Beclean dispune de trăsuri ce se pot închiria pentru plimbări sau cu ocazii speciale (cum ar fi nunţile), şi sănii pentru plimbări pe timpul iernii. De asemenea, herghelia oferă posibilitatea de călărie pentru doritori, în incinta hergheliei sau în imprejurimi, iar pentru grupuri mai mari, organizate, există chiar două circuite oferite de Herghelia Beclean, împreuna cu Direcţia Silvică şi Ocolul Silvic Bistriţa: „Dracula” şi „Rezervaţie” (Parcul Naţional Munţii Rodnei). Turiştii sunt însoţiţi de ghizi, putând vizita diverse obiective, cum ar fi Colibiţa, Piatra Fântânele, Poiana Narciselor, Lacul Lala, Vârfurile Ineu, Ineuţ şi Roşu. Parcurgerea acestor circuite poate dura până la o săptămână, călăreţilor li se asigură cai de schimb, iar cazarea şi servirea mesei se realizează la cabane proprietate a RNP Romsilva, calitatea serviciilor oferite fiind foarte bună.

Această trecere în revistă reprezintă doar o enumerere prin care nici pe departe nu se spune totul despre acest loc şi această valoare, care este Herghelia Beclean. Se mai pot spune multe despre acest loc deosebit, însă descrierile nu vor echivala niciodată părerile personale ale fiecărui vizitator al hegheliei în parte. Aici e o fărâmă de poveste, cu păşuni întinse şi verzi, cu cai frumoşi cu privirea inteligentă şi atentă, cu oameni deschişi, corecţi şi primitori, care ne aşteaptă şi ne primesc cu drag pe toţi cei care îi vizităm, mai des sau mai rar, pentru că iubim caii sau pur şi simplu pentru a ne relaxa puţin. Iar atunci când suntem întrebaţi despre atracţiile sau locurile interesante ale zonei noastre, putem sa amintim de Herghelia Beclean, fără nici o rezervă, ci chiar cu mândrie sinceră, cu toată admiraţia şi cu mult respect pentru munca oamenilor de aici.